SUMAR
Vulcana-Băi
3°C
ploaie moderată
Miercuri
9/3°C
Joi
7/2°C
Vineri
7/3°C
I. Prezentarea geografică
Potrivit organizării administrativ teritoriale a României, Vulcana-Băi este comună a judeţului Dâmboviţa, este compusă din trei sate, care se ţin lanţ pe o întindere de 7-8 km: Vulcana-Băi, unde are şi reşedinţa, Nicolaeşti şi Vulcana de Sus, având o suprafaţă de 28,15 km², fiind a şaizeci şi şasea la acest indicator, din comunele şi oraşele judeţului, precum şi o populaţie de 3.031 locuitori, 1.538 de sex masculin şi 1.488 de sex feminin (la recensământul din martie 2002).
Ca vecini, comuna Vulcana-Băi are la nord şi nord-vest comunele Râu-Alb şi Bărbuleţu, la vest comunele Pietrari şi Voineşti, la sud comuna Brăneşti şi comuna Vulcana Pandele, la est oraşul Pucioasa şi comuna Moţăieni, iar la nord-est oraşul Fieni.
II. Relief și geologie
Vulcana-Băi este situată în Subcarpații curburii, mai exact Subcarpații externi ai Ialomiței, caracterizați preponderent printr-un relief puternic fragmentat, erodat de numeroase văi cu caracter de bazin de acumulare a apelor pluviale. Are o formă alungită, orientată inițial NordVest-SudEst, apoi Nord-Sud, conform cu direcția de curgere a pârâului Vulcana, altitudinea este de 385 m, fiind înconjurată de dealuri cu altitudini cuprinse între 500-600 m.
Relieful general este reprezentat de o succesiune de sinclinale şi anticlinale cu orientare Est-Vest. În partea de Est a comunei se află interfluviul dintre pârâul Vulcana și pârâul Vulcănița, care pornește din Nord, din Culmea Cremenea (685,5 m) și coboară lin până în Vârful Mănăstirea (610 m), înscriindu-se temporar pe valea Vulcăniței, după care trece pe Plaiul Roșca (459 m), continuă prin Dealul Carierei (561 m) și o culme secundară care pleacă din Dealul Mitropoliei (600 m) către valea pârâului Vulcana. Spre Nord și NordVest se află cumpăna de ape dintre Râu Alb și pârâul Vulcănița, culme deluroasă marcată de dealuri cu altitudini de peste 600 m care descresc pe direcția NordEst-SudVest: Culmea Cremene (689,5 m), Dealul Stâlpului (652,6 m), Plaiul Terclașului (616 m). Culmea deluroasă continuă spre interiorul localității prin Dealul Scorojalei (584,1 m). Partea de SudVest a comunei este ocupată de Dealul Bunea cu altitudini de peste 600 m.
Din punct de vedere geologic, comuna Vulcana-Băi prezintă o complexitate majoră prin succesiunea variată a depozitelor, antrenate într-o tectonică complexă a pânzelor de șariaj. Geotectonic, zona aparține moldavidelor care sunt pânze de cuvertură, constituite numai din formațiuni sedimentare, în cea mai mare parte de tip fliș și subordonat de tip molasic.
Cele mai vechi depozite care apar în zonă aparțin unității de Macla cu fliș albianturonian. Unitatea de Macla încalecă peste terenurile paleogene mai externe (Unitatea de Tarcău), aflorând sub forma a două fâșii înguste din Valea Cărpenișului în Valea Nițeasca, respectiv din Valea Malu Roșu în Valea Brusturiș. Ansamblu depozitelor de fliș albianturonian este constituit din argile roșii, cenușii, verzi, gresii și brecii cu elemente de granodiorite, șisturi cenușiu închis sau negre, bituminoase, cu aspect disodiliform și local gresii masive moi, forte micacee.
Senionian – peste gresiile masive micacee ale unității de Macla urmează un pachet de argile roșii cu intercalații de brecii cu granodiorite roșii și de manganomelane cu suprafețe de alterați acoperite cu o crustă neagră-brună. Local se întâlnesc și mici concreții de baritină. Aceste depozite aflorează sub formă de benzi înguste care însoțesc depozitele de fliș albianturonian.
Paleocen-Eocen aflorează în partea de nord a comunei și sunt reprezentate prin faciesul de Șotrile. Acesta are o grosime de 500-1000 m și este constituit din gresii calcaroase până la grezo-calcare, în lespezi și plăci, din marne cenușii și argile cenușiuverzui. Ca variație locală de facies sunt de semnalat gresii masive grosiere, microconglomerate și conglomerate, dezvoltate la baza flișului.
Oligocenul ocupă extremitatea nord-estică și jumătatea sudică a comunei și este reprezentat prin faciesul de Pucioasa – Fusaru, care corespunde părții interne a unității de Tarcău. Acest facies are o grosime de 1500-1700 m și o dezvoltare tipică în bazinul văii Ialomiței, caracterizată prin individualizarea unor pachete groase de gresii masive sau în bancuri (gresia de Fusaru) și de depozite șistoase, argilo-marnoase cu intercalații de pelosiderite (stratele de Pucioasa).
Helvețianul aflorează pe o suprafață restrânsă în Dealul Mănăstirii, respectiv pe o fâșie îngustă pe linia administrativă de sud corespunzătoare flancului nordic al Dealului Ciocănescu. Aceste depozite sunt reprezentate printr-o suită puternică de gresii în bancuri, puțin consistente , uneori aproape nisipuri, cenuși sau roșcate, separate prin diasterme, jointuri argiloase sau strate de argileă marnoasă și nisipoasă. Această succesiune de depozite detritice de găsesc intercalate tufuri dacitice, gipsuri și șisturi carbonantate cu textură laminară (șisturi papiracee).
Meoțianuul aflorează sub forma unei benzi extrem de înguste, pe partea dreaptă a pârâului Vulcana, în extremitatea sudică a comunei.
Holocenul superior – aflorează pe văile pârâului Vulcana și ale afluenților principali, fiind constituit din pietrișuri și nisipuri.
Prezenţa lattofian-chattian-ulu, cu precădere a argilelor şi marnelor, determină o vulnerabilitate crescută a localității la diferite riscuri de natură geomorfologică.
Alte mărturii ale vârstei subsolului sunt straturile de lignit din apropiere, de la Doiceşti şi Şotânga, straturi ce s-au format în epocile eocenică, oligocenică şi miocenică, din era neozoică. Tot din aceeaşi epocă sunt zăcămintele de petrol de la Glodeni, Valea Voievozilor, Doiceşti precum şi micile cantităţi de ţiţei găsite chiar la Vulcana. Despre structura, evoluţia şi vârsta straturilor profunde ale regiunii există date precise. Acestea sunt relevate de săpăturile care s-au făcut aici, descoperindu-se scheletele unor animale acvatice scoase de la adâncimi de 70-80 de metri, din puţurile săpate în zonă pentru a căuta ţiţei.
III. Rețeaua hidrografică
Pârâul Vulcana se formează în partea de nord a comunei prin confluența mai multor văi cu caracter temporar, având o lungime totală de aproximativ 30 km şi suprafaţa bazinului hidrografic de 104,2 km². Profilul transversal este în „V” ascuțit, cu o pantă de curgere accentuată, pentru ca în partea mijlocie a cursului valea să se lărgească și să prezinte un profil transversal de „V” deschis. Bazinul este format în cea mai mare parte dintr-o reţea de văi tributare Vulcanei. Acest lucru determină o fragmentare accentuată a reliefului (densităţi ale fragmentării peste 4 km/km2 şi adâncimi de ± 200 m) şi predominanţa domeniului de versant (peste 90%). Domeniul de terasă este aproape inexistent, albiile minore şi majore ale Vulcanei şi afluenţilor săi fiind marcate direct de versanţi, care fac racordul cu interfluviile.
IV. Clima
Având în vedere poziţia geografică a microdepresiunii Vulcana, respectiv la baza Subcarpaţilor Ialomiţei, climatul acesteia este unul temperat continental moderat, interfluviul având rol de barieră în calea maselor de aer estice. Topoclimatul regiunii se caracterizează printr-un regim termic anual de cca. 7°C. Variaţiile de temperatură care apar în decursul unui an sunt determinate de procesul de inversiune termică şi circulaţia maselor de aer locale (briza montană dinspre complexul Leaota-Bucegi). Se observă o diferență de circa 2-3°C între vatra localității care este situată la altitudinea de 330-350 m și dealurile limitrofe, de circa 600 m.
Regimul eolian cuprinde vânturi de circulaţie generale – Vânturile de Vest, precum şi vânturi locale specifice regiunilor subcarpatice. Cantitatea medie de precipitaţii înregistrată în această regiune este de 700 mm/an. Deşi se caracterizează printr-un climat oarecum de adăpost, Vulcana-Băi este afectată anual de o serie de fenomene meteorologice care pot determina riscuri. În principal, acestea sunt de natură pluvială, cu caracter de aversă şi descărcări electrice, uneori însoţite de grindină şi intensificări ale vântului. În sezonul rece o bună parte din precipitații cade sub formă solidă. Numărul acestora variază între 22 și 34 de zile, iar stratul de zăpadă persistă circa 42-48 de zile pe an. Topirea acestuia se face lent, dată fiind orientarea versanților, fapt ce generează o acumulare a unei cantități mari de apă în sol.
V. Tipuri de sol
După noul sistem taxonomic, categoriile de soluri întâlnite în arealul cercetat sunt: din categoria solurilor zonale avem cambisoluri cu: eutricambosol (format sub vegetaţia păioasă), districambosol (păduri de fagete); spodosoluri; iar din categoria solurilor azonale: luvisolurile și vertosolurile.
VI. Resurse naturale
Calitatea apelor subterane atermale de pe teritoriul comunei Vulcana-Băi sunt cunoscute încă din a doua parte a secolului XIX. Singurul izvor care poate fi utilizat pentru cura internă este izvorul sulfatat Ovessa. Conform academicianului dr. Constantin I. ISTRATI, personalitate a lumii științifice de renume din primele decenii ale secolului XX, a încadrat izvorul Ovessa ca fiind o apă alcalină litinoasă cu mineralizare totală de 1,0594 g/litru.
În aceste ape minerale predomină anionul sulfat cu peste 20 miliechivalenţi la o mineralizare totală a apei de peste 1 g/litru. S-ar putea ca în straturile profunde terestre să se formeze acid sulfuric, care în contact cu sedimentele de sare să formeze sulfatul de sodiu, foarte uşor solubil în apa de infiltraţie, formând izvorul sulfatat.
Anionul sulfatat are originea în rocile sedimentare bogate în ghips (sulfat de calciu) și în rocile bogate în carbonat de magneziu.
Apa de Ovessa, cum este cunoscută popular, are o proprietate deosebită – „potențialul Redox” – 340 ,față de o apa obișnuită care îl are +120….+180. Potenţialul redox (POR) este un indicator al numărului de electroni şi al potenţialului energetic al lichidului. Valorile sale pozitive desemnează desfăşurarea proceselor de oxidare şi lipsa electronilor liberi, iar cele negative arată prezenţa electronilor necesari oricărui proces de regenerare celulară.
Valoarea potenţialului redox măsurată la nivelul apei intracelulare este de aproximativ +60 mV. Se ştie că două sarcini de acelaşi tip se resping. De aceea, absorbţia apei plate (încărcate pozitiv) este anevoioasă, celula încercând să o înglobeze prin osmoză activă, pierde multă energie. În final absorbţia este de maxim 30%, pe când apa ionozată (încărcată negativ) este absorbită 100%. Acest potențial antioxidant puternic face ca substanțele minerale și chimice conținute în apă să fie absorbite 100%, rapid, în organism. Această proprietate dispare în 24 ore dacă apa este în contact cu aerul (ea se păstrează mai multe zile dacă recipientul este plin și cu dopul pus).
Indicaţiile apei izvorului Ovessa sunt: hipoclorhidria gastrică, gastrita hipopeptică, litiaza biliară, în cura de drenaj, în litiaza renală urică, în bronşita cronică. Sub forma de injecţii intramusculare, în reumatismele cronice şi în cura de desensibilizare (urticarii).
VII. Vegetația și fauna
Vegetaţia autohtonă cuprinde o varietate de specii forestiere şi ierbacee. Pădurile au caracter mixt: stejar, fag, care predomină în microdepresiune întinzându-se până la munte, unde este înlocuit de răşinoase. Printre acestea, mai ales pe marginea pădurii, creşte carpenul, ulmul, arţarul, teiul, pe alocuri alunul, cornul şi mesteacănul, iar pe malurile apelor salcia, aninul şi plopul. Printr-un proces de împădurire s-a încercat şi plantarea bradului în unele zone ale comunei.
Vegetaţia ierbacee este compusă din plante, vernicole: floarea paştelui, stânjenei de pădure, margarete, păpădie, sângele voinicului, cicoare, sunătoare, brânduşe, garofiţe şi panseluţe de câmp, geofite şi graminee păioase, cu rădăcini fine şi dese.
În ceea ce priveşte fauna acestei zone colinare, suntem siguri de existenţa iepurilor, vulpilor, dihorilor, urşi, bursucilor, a veveriţelor roşii şi negre, rar căprioare şi cerbi. Când se crapă de ziuă îşi fac auzită prezenţa privighetorile, rândunicile, vrăbiile, piţigoii, coţofenele, ciocănitoarele, mierlele.
VIII. Patrimoniu cultural și arhitectural
Căminul Cultural „Ecaterina OPROIU” și Căminul Cultural „Ion HELIADE RĂDULESCU” – instituție publică de interes local înființată sub autoritatea consiliului local.
La 29 iunie 1991 se făceau primii pași în a zămisli ceea ce Vulcana-Băi nu avea – o zi a sa – zi ce prin binecuvântarea lui Dumnezeu, avea să coincidă cu cea a Sfinților Slăviți Apostoli Petru și Pavel. Așadar, de atunci, an de an, în Parcul „Sfinților Apostoli Petru și Pavel” are loc ZIUA COMUNEI VULCANA-BĂI.
Din anul 2000, cu acest prilej de reuniune a tuturor ce se simt legați sufletește de această colectivitate și din dorința de a înnobila zestrea valorilor locale și crearea, pe mai departe, a schimburilor culturale intercomunale, deosebit de importante pentru menținerea vie a spiritualităţii şi tradiţiilor neamului românesc, a fost promovat CONCURSUL FOLCLORIC „VULCANA-BĂI, ÎN ZI DE SĂRBĂTOARE”, având două secțiuni: cântece populare românești și dansuri populare românești, comunei Vulcana-Băi alăturându-i-se, an de an, tot mai multe comune dâmbovițene.
Totodată, cu acest prilej se acordă și PREMIILE PROFESOR „Virgiliu MAREŞ” pentru învățătură și bună-purtare pe anul respectiv, pentru elevii care au obținut premiul I în anul școlar care se încheie în anul curent.
Cu o permanentă preocupare pentru administrarea valorilor morale ale colectivităţii locale, fără a uita sau ignora aspectul că fără respect faţă de valorile morale nu putem avea nici identitate, nici autoritate şi nici continuitate, Consiliul Local al Comunei Vulcana-Băi, ca autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, dorind asigurarea memoriei trecutului în viitor, prin prezent, a instituit PREMIUL „Virgiliu MAREŞ” – un premiu special care să marcheze personalitatea celui ce a fost vreme de aproape 4 decenii dascăl la şcoală şi mentor al vulcănenilor, atribuit elevilor cu rezultate deosebite la învăţătură și bună-purtare pe anul respectiv, premianţii întâi ai claselor gimnaziale, cei ce cu certitudine vor fi ambasadorii locului în alte spaţii geografice şcolare, aceşti copii ce nu trebuie priviţi doar ca schimbul de mâine, ci ca o componentă a zilei de azi.
Din anul 2009 se organizează, în preziua comunei Vulcan-Băi, ZIUA DASCĂLULUI VULCĂNEAN, care are menirea de a reuni, cel puțin anual, cadrele didactice, atât pe cele care au desfășurat, cât și pe cele care desfășoară activitate la unitățile de învățământ de pe raza comunei Vulcana-Băi; cu acest prilej sunt invitați și soții care de la căsătorie au împlinit 50 de ani, în anul respectiv, persoanele singure care au vârsta de peste 80 de ani, precum și tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani în perioada 30 iunie an anterior – 29 iunie an curent cărora li se acordă CERTIFICATELE DE CETĂŢEAN AL COMUNEI VULCANA-BĂI.
Începând cu anul 2011, avem un mensual electronic al vulcănenilor și … al celor cu „ochii pe ei”, ce poate fi citit pe pagina de internet, la adresa www.vulcanabai.ro primul număr fiind realizat pe suport de hârtie pentru 29 iunie 1999.
Biblioteca Publică „dr. Dinu MAREȘ” Vulcana-Băi – instituție publică de interes local înființată sub autoritatea consiliului local.
În colaborare cu cele două școli organizează evenimente culturale cu prilejul aniversării unor scriitori sau poeți de valoare națională.
IX. Servicii de infrastructură medico – socială
La nivelul comunei funcționează două cabinete medicale individuale, un cabinet stomatologic și două puncte farmaceutice. Activitatea medicală este asigurată de doi medici de familie și un medic stomatolog.
Starea de sănătate a populației este în general bună, poate și datorită zonei cu un procent mic de poluare. Există însă și cazuri de îmbolnăviri, datorate lipsei controlului medical anual, pe care fiecare persoană trebuie să-l efectueze, pentru a depista din timp boala dar și alimentației proaste, deficitară în proteine, dar bogată în grăsimi.
Din anul 2015, în cadrul Compartimentul de asistență socială și medicală comunitară, din apratul de specialitate al primarului comunei, activează doi asistenți medicali comunitari, cu un rol important în asigurarrea accesului la asistență medicală de bază pentru elevi, locuitorii care nu sunt asigurați medicali, cei imobilizați la domiciliu, etc., dar și pentru promovarea unui stil de viață sănătos, a prevenirii și depistării precoce a bolilor.
În comună există un cabinet medical veterinar care are ca obiectiv:
a) realizarea activităților sanitare-veterinare de interes public național, prevăzute în Programul acțiunilor strategice de supraveghere, profilaxie și combatere a bolilor la animale, de prevenirea transmiterii de boli de la animale la om și protecția mediului, aprobat prin Ordin al ministrului agriculturii și alimentației;
b) efectuarea acțiunilor de depistare, imunoprofilaxie și combatere, susținute financiar de către stat;
c) catagrafierea efectivelor de animale din gospodăriile populației;
d) apărarea sănătății animalelor și prevenirea transmiterii de boli de la animale la om.
X. Dezvoltare și guvernanță locală
Comuna Vulcana-Băi este reprezentată de următoarele instituții locale:
- Primăria şi Consiliul Local al Comunei Vulcana-Băi;
- Școala Gimnazială „Ion MAREȘ” Vulcana-Băi;
- Școala Gimnazială „Vlad ȚEPEȘ” Vulcana de Sus;
- Grădinița „Albă ca Zăpada” Vulcana-Băi;
- Grădinița „Paradisul Copiilor” Vulcana de Sus;
- Căminul Cultural „Ecaterina OPROIU” Vulcana-Băi;
- Căminul Cultural „Ion HELIADE RĂDULESCU” Vulcana de Sus;
- Biblioteca comunală „Dr. Dinu MAREȘ”;
- Dispensarul uman din Satul Vulcana-Băi;
- Punctul sanitar din Satul Vulcana de Sus;
- Postul de poliţie al Comunei Vulcana-Băi;
- CN POȘTA ROMÂNĂ SA – Sucursala Vulcana-Băi.
Intravilanul existent este cel aprobat prin Hotararea Consiliului Local al Comunei Vulcana-Băi nr. 14 din 27 martie 2003 privind aprobarea Planului Urbanistic General și a Regulamentului Local de Urbanism, prelungită prin Hotararea Consiliului Local al Comunei Vulcana-Băi nr. 70 din 27 decembrie 2018.
Suprafața totală cuprinsă în limitele intravilanului existent este de 420 ha.
XI. Dotarea edilitară
Rețeaua de drumuri și străzi
Trama stradală a comunei Vulcana-Băi este de 66,5 km, din care 16 km sunt modernizați și cuprinde 207 străzi/intrări.
Rețeaua de alimentare cu energie electrică
Rețeaua de alimentare cu energie electrică are o lungime de 29,5 km, fiind amplasată pe 923 stâlpi.
Sistemul de alimentare cu apă potabilă
Sistemul de alimentare cu apă potabilă din comuna Vulcana-Băi este caracterizat prin:
- racord la sistemul existent de alimentare cu apă din oraşul Pucioasa cu staţie de pompare ( 1+1) până la rezervorul din comuna Vulcana-Băi;
- aducţiune în lungime de 7,5 Km;
- gospodărie de apă (rezervor Franklin Hodge de 750 m3, staţie de clorinare);
- reţea de distribuţie în lungime de 32,2 Km;
- hidranţi de incendiu în număr de 5;
- staţii de repompare în număr de 7.
La sistemul de alimentare cu apă potabilă sunt branșate 1.049 gospodării, ce au contract încheiat cu administratorul sistemului.
Sistemul de alimentare cu gaze naturale
Sistemul de alimentare cu gaze naturale are o lungime de 22 km și acoperă aproximativ 70% din suprafața comunei. La sistemul de alimentare cu gaze naturale sunt 351 de abonați în comuna Vulcana-Băi.
Sistemul de iluminat public
Sistemul de iluminat public are o lungime de 20,5 km, fiind compus din:
- 615 aparate de iluminat echipate cu LED-uri 30W;
- durata de viață sursa LED >50000 ore;
- 5 stâlpi lampadari;
- 75 de stâlpi metalici H=5m;
- 18.833 ml de rețea TYIR OlAl 1×25+1x16Al;
- linie electrică subterană LES -2.150m;
- 5 puncte de aprindere.
Zona pentru spatii verzi, agrement și sport, plantații de protecție este reprezentată, la nivelul Comunei Vulcana-Băi, după cum urmează: un parc comunal și 3 parcuri pentru copii.
La nivelul Comunei Vulcana-Băi funcţionează un serviciu de pază și ecologizare, acesta nefiind însă dotat cu sistem de supraveghere video.
Pe raza Comunei Vulcana-Băi mai sunt oferite următoarele servicii: telefonie fixa și mobilă, TV prin cablu și Internet fix și mobil.